Naşterea Congregaţiei
Sfântul Iosif l-a inspirat pe Murialdo în întreaga sa viaţă şi acestui sfânt a vrut să-i încredinţeze congregaţia fondată de el în anul 1873. Sfântul Iosif este modelul de la care iosefinii se inspiră: ascultarea promptă a voinţei Tatălui în spirit de credinţă; alegerea evanghelică a vieţii sărace, ascunse, de muncă pentru Cristos; iubire plină de reverenţă în "educarea creştină a tinerilor săraci, orfani şi abandonaţi"; spiritul de familie trăit în umilinţă, în iubire şi în primirea faţă de toti, în special a celor mai umili; angajamentul în formarea profesională a tinerilor muncitori. Aceştia din urmă nutresc o mare încredere în Sfântul Iosif, invocat în mod tradiţional ca "sfântul nostru".
Lui i se adresează Murialdo pentru soluţionarea oricărei probleme şi încredinţează protecţiei sale casa, tinerii şi întreaga congregaţie. Mai mult, consideră ca specifică datoria de a răspândi în Biserică venerarea acestuia.
Pe 19 martie 1873 în umila capelă a Colegiului Micilor Mesteşugari, dedicată soţului Fecioarei Maria, Sfântul Leonardo Murialdo a fondat Congregaţia Sfântului Iosif, în faţa icoanei de mai sus.El a celebrat Sfânta Liturghie, a ţinut un scurt discurs şi, după invocarea Duhului Sfânt, îngenunchiat în faţa altarului, a făcut primul profesiunea religioasă. După el au urmat preoţii Giulio Costantino, Eugenio Reffo, Sebastiano Mussetti şi seminariştii Marcello Pagliero şi Pier Giuseppe Milanese.
După citirea şi semnarea verbalului de fondare a fost oferită şi prinsă de icoana Sfântului Iosif, o inimă de aur, în semn de recunoştinţă. În aceeaşi zi cei şase membri ai Congregaţiei au mers la sanctuarul Maria Mangâietoarea pentru a mulţumi Fecioarei şi a cere binecuvântarea sa.